Misiune in Albania, 16 - 25 iulie 2010

Am fost in misiune in Albania.


Calatoria in Albania m-a ajutat sa ințeleg cat de privilegiat sunt sa-L cunosc pe Dumnezeu dar in acelasi timp și responsabil pentru a spune oamenilor despre El. Vad in Albania o tara deschisa pentru Evanghelie, holde coapte care asteapta sa fie secerate. Mi-am dat seama ca in aceasta țara Evanghelia se vesteste nu prin cuvinte ci prin trairea unei vieti crestine autentice, fiind disponibil si deschis la oameni.

Calatoria in Albania m-a constientizat si totodata sensibilizat cu privire la realitatea razboiului spiritual. Evanghelia nu se vesteste in astfel de contexte fara platirea unui pret. Intreaga noastra calatorie a fost plina de piedici si nu de putine ori am am vazut cum cel rau incearca sa distruga lucrarea.



Calatoria in Albania m-a ajutat sa inteleg cat de important este sa lucrezi in echipa. Aproape zilnic am fost provocat in domeniul relatiilor interumane si a trebuit sa invat sa fiu sensibil la nevoile celorlalti. Fiind trei culturi la un loc (romani, olandezi si albanezi), au existat și momente de frustrare si neintelegere dar am invațat cum este sa gandesti inter-cultural si sa fii deschis la abordari noi si la moduri diferite de-a face lucrurile.

In cele din urma, calatoria in Albania m-a ajutat sa-mi dau seama ca imi place misiunea externa și ca aș vrea sa mai fac astfel de calatorii. Ma gandesc chiar la varianta de-a merge vara viitoare din nou in Albania insa pentru o perioada de timp mai lunga.



Auzisem de la alti misionari că exemplul vietii de zi cu zi e mai important decat ce incerci să spui oamenilor. Domnul Isus ne-a învătat că oamenii vor cunoaste că suntem ucenicii Lui dacă ne iubim unii pe altii. M-am străduit să iubesc oamenii, mai ales pe cei ai lui Cristos.

Cred că această experientă misionară a fost una din cele usoare, pentru că sătenii erau familiarizati cu crestinii, iar noi am mers pe un teren deja bătătorit de înaintasii nostri (Marius, Marcel si Adi cu familiile lor). Nu am întampinat opozitie directă din partea musulmanilor, dar am simtit lupta din domeniul spiritual în relatiile dintre noi si în mici probleme de sănătate.
Din viata Blerinei (singura crestină din satul ei) am văzut că a fi crestin cere o încredere oarbă în Dumnezeul pe care Îl slujesti; nu e nicidecum un lucru superficial, asa cum e tratat acasă. Tot satul stie că esti crestin si are asteptări de la Dumnezeul tău, iar trăirea ta e urmărită cu atentie. Blerina nu are prieteni crestini cu care să se sfătuiască, iar cu romanii nu păstrează legătura atat de mult cat ar dori ea, asa că singurul ajutor îi rămane Isus. Mi-a povestit cum Îl întreabă ce să facă, iar El îi răspunde asa de clar; recunoscătoare, ea I se supune.
Un lucru pe care îl voi tine minte pentru viitor este că relatiile sunt prea importante pentru a nu fi tratate cu delicatete, mă refer la relatiile cu oamenii din contextul în care mergi să semeni adevărul.

Da, am gustat misiunea si mi-a plăcut. Abia astept văd ce a pregătit Isus pentru ca să Îl slujesc pană la căruntete. Dacă tata îmi dă voie, vreau să mă întorc în Albania la Blerina si să o ajut.




9 studenti la Colegiul Biblic Est European Oradea, impreuna cu profesorul lor de Teologie Sistematica, Vasile Piscoi vor merge in Albania pentru o misiune pe termen scurt.
Republica Albania - are 3,6 milioane de locuitori, capitala la Tirana, iar deviza statului este: Albania, da-mi onoare, da-mi nume albanez.

Constitutia din 1998 ofera libertate religioasa, astfel ca se regasesc grupuri religioase de islamisti suniti, islamisti bektashis, ortodocsi, catolici si cateva grupuri de protestanti.
Biserica Aletheia Timisoara are deja experienta misiunii in Albania, avand deja stabilita o baza misionara acolo. De data aceasta, echipa va sosi la Pinet, iar familia cu care va lucra acolo este: Berti si Zamira Turhani.



Plecarea echipei in aceasta vizita este conforma cu chemarea lor, iar aceasta le va da ocazia de a evolua intr-o cultura straina, cu obiceiuri deosebite de ale noastre (cand dai din cap sa zici da, faci ca si cum ai zice la noi nu!), o limba straina, sansa de a lucra in echipa cu oameni diferiti.

Se vor organiza momente evanghelistice, slujiri cu copiii, activitati practice si suficiente activitati noi, in asa fel incat fiecare membru al echipei de misiune sa fie provocat pentru mai mult.
Va provocam sa ne rugam pentru ei si apoi pentru satul unde vor lucra, cat si pentru Afrim, seful satului, impreuna cu familia sa: sotia Vali, Enesida si Amanda, fiice.

Misiune in Medgidia, mai 2010

In perioada 26 aprilie - 3 mai, un grup de 14 studenti de la Colegiul Biblic Est European au fost in Medgidia, in practica pentru cursul de Asistenta Sociala. Acolo au colaborat cu pastorul Vasilica Croitoru, implicandu-se in mai multe activitati si comunitati in care Biserica Betleem face o diferenta.

Iata cateva din impresiile studentilor: Manu Petre, Alin Marit si Anatol Gaiceanu.
Medgidia a fost pentru mine locul in care Dumnezeu mi-a aratat atâtea feluri in care El vrea si poate sa foloseasca un om in slujire. Mi-a aratat ca nevoile oamenilor sunt atat de strigatoare pe un pamânt atât de apropiat noua. Mi-a aratat deasemenea nevoia propriei mele inimi: aceea de a se jertfi in numele iubirii lui Dumnezeu, nevoia de a darui dragoste unor oameni insetaţi pe un pamant uscat. Am nevoie de un suflet lipit de sufletele oamenilor, un suflet care sa-L iubeasca mai intai pe Imparatul, pe Cel ce a creat toate sufletele. Dumnezeu m-a invatat sa adun cu iubirea oamenii risipiti departe de El. A fost o saptamana in care mi-a aratat puţin ce inseamna sa ieşi din zona ta de confort, sa fii daruit pentru oamenii care nu se pot ajuta singuri şi pe care nu-i ajuta aproape nimeni. O lectie de a nu-mi fi scârba de nici un om care mi se pare prea murdar, prea sarac, prea uitat de lume.

Medgidia a fost un loc in care am dorit sa slujesc. Mi s-a parut interesant ca dorind sa vorbim cu oamenii despre Cristos, ne-au ocolit ca si cum am fi vrut sa le cerem bani. Cred insa ca a meritat si efortul si rusinea, pentru ca am plecat schimbat de acolo.

Ca student la teologie, lumea are diferite asteptari: sa predici, sa poti sa consiliezi oamenii, insa din cand in cand realitatea te sperie. Oameni care traiesc in cele mai josnice conditii de trai, care nu au apa potabila, si atunci tot ce trebuie sa faci este sa iei o gletiera si o galeata cu vopsea lavabila si sa faci ordine. Printre altele am sapat un sant de canalizare si am nivelat pamant. Nu e mare lucru, e mica noastra participare.